Zona Tacerii

Toata lumea a auzit de triunghiul Bermudelor, dar pe glob exista multe locuri unde navele si avioanele dispar fara o urma.

Zona del Silencio
Mai jos de Texas, la patru mii de mile de El Paso, descoperim o vale nisipoasa. Cel care paseste pentru prima oara în Zona Tacerii simte atmosfera apasatoare care îl înconjoara. Ca un miraj de mii de secole, desertul este si astazi plin de mister, de oaze imaginare, de orase vazute cu ochii mintii. În profunzimea linistii vaii nici un aparat de radio sau de televizor nu functioneaza pentru ca nici nu se emite, nici nu se receptioneaza nici un semnal.
Ploaia de pietre
Dupa spusele doctorului Santiago Garcia, primele cazuri bizare înregistrate în desertul mexican dateaza din prima prima jumatate a secolului al XIX-lea. În acea perioada localnicii au observat ca cine încalca granita teritoriului interzis provoca, nu se stie cum, o ploaie deasa de pietricele fierbinti. Pe lînga faptul ca nu era vorba despre picaturi de apa, mai ciudat era faptul ca pe cerul senin nu era nici un nor.

Prima disparitie a unui avion
În 1930, în Zona Tacerii împreuna cu aparatul pe care îl pilota a disparut aviatorul Francisco Sarabia, pe cînd se întorcea din Coahuila spre Texas. Înainte de a se pierde legatura cu pilotul, acesta a mai apucat sa transmita turnului de control ca toate comenzile avionului s-au blocat si motorul s-a oprit pe neasteptate.

Un cîmp magnetic extrem de puternic
Pîna în anul 1970 nu s-a mai înregistrat alta victima. Dar în acel an, în timpul unor antrenamente desfasurate la baza americana aeriana White Sands, ceva s-a întîmplat. O racheta lansata de la White Sands si-a modificat total traiectoria initiala, nemaiputînd fi controlata. Racheta parca era atrasa de un magnet puternic ascuns în desert, cazînd în cele din urma în Zona Tacerii. Evenimentul a atras atentia mass-media, fapt ce a dat nastere la numeroase speculatii pe acesta tema. Imediat dupa incident o echipa de experti militari a mers la fata locului pentru a gasi explicatia devierii rachetei de la cursul stabilit.
La prima vedere este doar un desert
Primul care a observat conditiile speciale ale Zonei Tacerii a fost inginerul Harry de la Pena. Acesta a descoperit o vale arida, parca din vremurile preistorice. Acoperita de frunzele palmierilor, în vale se afla o oaza pe marginea careia se stabilisera mai multe triburi. Ele au pus mai tîrziu bazele localitatii Ceballos. De la hotarul acestei comunitati, hoinarul intra într-o atmosfera ireala. De acum nu mai putem merge decît pe nisipuri miscatoare, acoperite de cîteva tufisuri si populate de reptile veninoase.
În timpul expeditiei, Harry de la Pena si colegii sai au observat ca nu pot comunica prin statiile radio pe nici o frecventa. Nici pîna astazi fermierii din Ceballos, precum si din satele din jur nu se pot uita la televizor deoarece nu au semnal. Fenomenul se explica prin faptul ca în Valea Tacerii exista un cîmp magnetic extrem de puternic care împiedica propagarea undelor radio în regiune.

Marea lui Tethis
Harry de la Pena a fost primul care a explorat zona desertica a Mexicului, încercînd sa explice ce fenomene se produc acolo. Dupa el au venit numeroase alte echipe de cercetare, care au luat mostre de nisip pentru teste, au facut masuratori si au încercat sa determine gradul de radiatii în regiune. Se pare ca în urma cu milioane de ani locul era, de fapt, acoperit de ape. Din acesta cauza Zona Tacerii mai este cunoscuta si sub numele de Marea lui Tethis.

Victimele unei furtuni de nisip
În luna octombrie a anului 1975, Ernesto si Josefina Diaz au mers în Zona Tacerii pentru a aduna roci si fosile pentru colectia laboratorului scolii la care ambii erau profesori. În timp ce aduna pietre care mai de care mai interesante, au sesizat cum o furtuna de nisip iscata pe moment se îndrepta spre ei. Grabiti, au strîns bagajele si au demarat în tromba, însa nu suficient de repede pentru a evita furtuna. Vîrtejul i-a prins si i-a rasturnat într-o mlastina.
Oamenii cu pelerine galbene
În timp ce se chinuiau sa iasa din masina, s-au apropiat de ei doua fiinte foarte înalte, ce purtau pelerine galbene. Silueta lor era asemeni unei sticle; aveau mijlocul subtire, gîtul lung si picioarele late. Cele doua fiinte s-au oferit sa-i ajute pe sotii Diaz. Una dintre ele si-a înclestat degetele subtiri pe portbajaul masinii si într-o clipita pamîntenii au fost trasi din mlastina. Cînd Ernesto a coborît din masina pentru a le multumi nu a mai vazut pe nimeni. Ceea ce li s-a parut bizar era faptul ca pe nisip nu se vedea nici o urma de pasi care sa tradeze prezenta celor doua fiinte misterioase.


Una dintre marile întrebari ramîne sursa din care provin ruinele descoperite de arheologi în Zona Tacerii. Pietrele ramase ca martori de-a lungul a sute de ani par sa provina de la constructia unui observator astronomic. Însa cercetatorii nu au reusit sa determine vîrsta rocilor pentru a face referire la o anumita perioada din istorie. Totusi este cert faptul ca exista o legatura între ruinele din Mexic si viata primelor triburi care s-au stabilit în oaza din Zona Tacerii.