Carti interzise de catre Oculta Mondiala

In jos

Carti interzise de catre Oculta Mondiala

Mesaj  Nepo la data de Vin Iul 27, 2012 3:11 am

De-a lungul timpului, ideea cartilor blestemate a fascinat si a inspirat numerosi oameni de cultura. Totusi, in istorie, aceasta idee se detaseaza de simpla fictiune. De-a lungul epocilor, numeroase carti au fost distruse in mod sistematic, dupa ce au fost etichetate ca fiind "interzise". Chiar Vaticanul a creat o lista cu astfel de lucrari, cunoscutul "Index Librorum Prohibitorum". In perioada Inchizitiei, simpul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si era adesea pedepsit cu moartea

In prezent, cartile vechi cu subiect interzis, in special cele care trateaza domeniul demonologiei, sunt considerate ca fiind cele mai valoroase si se gasesc in topul preferintelor colectionarilor. Acest lucru se datoreaza in principal raritatii acestui tip de carte, lucru care ii sporeste mult valoarea. Astfel de carti au fost catalogate intr-un moment al istoriei ca fiind "interzise" de catre una sau de catre ambele autoritati principale ale vremii, anume, Biserica sau Statul. Din aceasta cauza, cartile au fost vanate si arse, in cele mai multe cazuri, impreuna cu autorii si posesorii lor.
In trecut, existau chiar gravori considerati"interzisi", din simplul motiv ca acceptau sa realizeze gravuri pentru astfel de lucrari. Unii dintre acestia erau chiar foarte talentati si ar fi avut sansa de a ajunge in topuri, daca ar fi refuzat aceste comisioane. Dovada talentului lor poate fi admirata si astazi, in lucrarile care au supravietuit. Un astfel de exemplu sunt gravurile de tip "Danse Macabre". Cea mai cunoscuta astfel de gravura este, probabil, cea a lui Michael Wolgemut, din lucrarea "Liber Chronicarum" (1493). Aceste gravuri ii reprezinta pe Zeii Mortii dansand cu oameni din toate straturile sociale. Este sugerata astfel, intr-un mod subtil si elegant, ideea egalitatii mortii. La momentul cuvenit, fie mai devreme, fie mai tarziu, moartea vine pentru fiecare, fara sa tina cont de bogatie sau de statutul social. In gravurile lui Guy Marchant, din "La Danse Macabre des Hommes et des Femmes" (1486), Zeii Mortii danseaza cu femei si barbati, adulti si copii, doamne de la curte si servitoare, regi si papi deopotriva.
In general, reprezentarile Mortii ca entitate nu au fost niciodata pe placul Vaticanului, acest tip de lucrari fiind imediat interzise. Foarte frecvent erau interzise si lucrarile care contineau asa-zisele "adevaruri suparatoare", care includeau descoperiri considerate periculoase, adevaruri stiintifice, idei sau cunostinte diferite de ceea ce era vazut ca fiind acceptabil la acea vreme de catre biserica.
Ideea de "carte blestemata" a aparut ca urmare a ingeniozitatii reprezentantilor Bisericii in eliminarea posesorilor unei anumite carti interzise. Paginile respectivei carti erau otravite, folosindu-se un praf special, obtinut din sporii unei ciuperci otravitoare. In primele zile dupa otravire, persoana care atingea paginile putea doar sa se simta rau. Dar, acest praf avea proprietatea de a deveni din ce in ce mai periculos, odata cu trecerea timpului. Astfel, dupa cateva luni, o simpla atingere a paginilor era suficienta pentru a cauza moartea. In acest fel, se putea starni panica cu privire la o anumita carte, care apoi era evitata si, in final, distrusa.

Cartea lui Toth
"Cartea lui Toth" este probabil unul dintre cele mai vechi, daca nu chiar cel mai vechi caz de carte interzisa. Pentru egiptenii antici, Toth era un zeu foarte important. Acesta avea rol de arbitru al disputelor zeilor si cu el sunt asociate dezvoltarea sistemului de scriere, a artelor magice si a stiintei. Acesti "zei" veniti din ceruri pot fi explicatia procesului rapid de formare a statului egiptean antic, lucru care i-a uimit si pe arheologi. Statul egiptean astfel dezvoltat avea un nivel de civilizatie foarte ridicat si a rezistat cateva mii de ani.
In perioada antica, "Cartea lui Toth" era deja considerata o carte... antica, straveche, o carte a inceputului. Era un simbol al puterii faraonilor egipteni, care o primisera chiar de la Zei. Se spune ca aceasta lucrare contine secretele puterii absolute si poate oferi puteri considerabile detinatorilor ei. Papirusul "Turin" descrie un complot impotriva faraonului din acele vremuri, care s-a finalizat prin executarea vinovatilor si arderea cartii blestemate a lui Toth. Totusi, cum in acea vreme se realizau copii, cartea a reaparut in istorie. Unele documente sustin ca fiul lui Ramses al II-lea, Khanuas, avea in posesie cartea originala scrisa de Toth, cu care a obtinut putere asupra pamantului, apelor, corpurilor celeste, graiului animalelor si chiar a mortii. Se pare ca mortii puteau fi invitati, folosind aceasta carte, si efectele ei se puteau manifesta si la mare distanta. Considerand cartea un mare pericol, si Khanuas o arde. Totusi, despre aceasta carte se spune ca a fost initial ivita din foc si, astfel, nu poate fi distrusa de acesta.
Interesant este si episodul obtinerii "Cartii lui Toth" de catre Nefer-Ka-Ptah. Ajutat de un preot, acesta a aflat ascunzatoarea cartii si a pornit impreuna cu un magician sa o recupereze. Magicianul, preot al lui Isis, a folosit un aparat de ridicat, pentru a scoate cutia in care era ferecata cartea de pe fundul unui rau. Aceasta era pazita de un sarpe nemuritor, pe care magicianul l-a taiat in doua si a ingropat bucatile in locuri indepartate unul de celalalt, pentru a nu se putea reface. Citirea primei pagini a cartii a revelat misterele cerului, pamantului, abisului, muntilor, marii si limbajului animalelor. Cea de a doua pagina a revelat soarele stralucind pe cerul nocturn si in jurul acestuia au aparut umbrele Zeilor. Totusi, dupa ce a asimilat toata cunoasterea cartii, lui Nefer-Ka-Ptah i s-a infatisat insusi Toth, care l-a rapus. Mumia faraonului a fost ingropata cu cartea in maini si a ramas asa, pana a fost gasita de catre Appolonius din Tyane. De-a lungul istoriei, cartea a tot reaparut. A existat chiar o perioada in care toti alchimistii si magicienii sustineau ca detin copii ale acestei carti. Este interesant de notat faptul ca majoritatea acestora au murit in accidente ciudate dupa ce au facut declaratii privitoare la carte.

Turris Babel
In domeniul cartilor interzise, se numara si "Turris Babel", lucrare a lui Athanasius Kircher aparuta in anul 1679. Motivul interzicerii acestei carti este o anumita gravura pe care aceasta o contine. Ea ilustreaza pamantul si luna, iar, intre ele, ca un punct de legatura, un mare turn. Acest turn similar unei scari spiralate isi are baza pe pamant si varful pe luna. Desigur, este vorba de ideea de teleportare, prin conceptul enuntat si de Einstein in opera sa, de pliere a doua puncte diferite din spatiu, permitand, astfel, teleportarea instantanee dintr-un loc in altul. Turnul prezentat de gravor exprima aceasta idee sub forma unei metafore. Totusi, astfel de lucruri nu erau pe placul Vaticanului din acea vreme, care se opunea vehement progresului stiintific, considerand ca Dumnezeu este singurul care poate vindeca sau crea miracole. Galileo Galilei a fost condamnat dupa acelasi principiu, atunci cand a afirmat ca pamantul este rotund.

Cabala Speculum
In 1654, apare o alta lucrare, "Cabala Speculum", care avea sa fie curand interzisa. In acea perioada, institutia Bisericii detinea mult mai multa putere decat in prezent.Ea se putea opune cu mai multa usurinta decat astazi in luarea deciziilor, in spiritualitate si in dezvoltarea stiintifica. Pe plan spiritual, biserica sustinea, ca in prezent de altfel, ideea nemuririi sufletului si rasplata celor drepti in lumea de dincolo. In opozitie cu acestea, se afla in vremea aceea stiinta alchimiei, al carei scop era acela de a gasi Piatra Filozofala, cu care sa poata fi obtinut elixirul nemuririi. Desigur, alchimistii au fost persecutati, urmariti si executati, dar multe dintre lucrarile acestora au supravietuit pana in prezent.

Lucrarea "Cabala Speculum" include numeroase gravuri interzise. Prima luata in discutie se refera la crearea universului. In gravura poate fi observata, in partea de sus, nasterea universului cu Creatorul in mijloc si primii oameni, un barbat si o femeie, in stanga si in dreapta. Privind cu atentie, se poate observa ca acestia din urma sunt legati cu lanturi de intreaga creatie. Se contureaza aici metafora unei idei foarte periculoase in acea vreme. Privitorul se poate intreba de ce acesti oameni sunt inlantuiti de creatie, daca principiul suprem este acela al Creatorului si daca nu cumva ar fi posibil ca omul sa poata atinge statutul divin.
Cea de a doua gravura arata, in partea superioara, interiorul unei case cu blazon, care ar putea reprezenta oricare casa si oricare blazon al oricarui mare aristocrat al vremii respective. Coborand privirea spre partea inferioara, se poate observa insa ca la subsolul acestei case exista un laborator alchimic, in care alchimistii trebaluiesc de zor pentru a afla secretul vietii vesnice. Din nou, privitorul poate ajunge sa se intrebe de ce artistocratii vremii, care se considerau buni crestini, finantau in secret cercetari alchimice cand, conform credintei, rasplata trebuie sa vina pentru cei drepti in lumea de apoi. Aceste gravuri si intrebarile pe care ele le ridicau nu au fost pe placul Vaticanului care, din nou, a recurs la interzicerea lucrarii.
Dupa interzicerea lucrarii "Cabala Speculum", se poate concluziona, in mod clar, ca ideea obtinerii nemuririi intr-un corp fizic nu a fost deloc apreciata de Vatican. Lasand la o parte lucrarile de alchimie care incearca sa ofere solutii pentru realizarea Marii Opere (gasirea Pietrei Filozofale si obtinerea elixirului vietii vesnice), in anul 1711 apare o lucrare cunoscuta simplu ca "Biblia olandeza".

Biblia olandeza
Cartea nu vorbeste despre oameni care au obtinut nemurirea prin consumarea unui elixir de viata vesnica. Ea duce ideea nemuririi mult mai departe, discutand direct problema nemuritorilor. Este vorba de oameni care au existat dintotdeauna si care au fost martori la evolutia umanitatii din primul moment al existentei sale si pana in prezent.
Acesti nemuritori descrisi de "Biblia olandeza" sunt un fel de observatori. Ei sunt neutri, nu se implica, dar sunt martorii tuturor evenimentelor istorice majore ale evolutiei umanitatii. Una din gravurile din carte prezinta in partea centrala un astfel de observator, care sta asezat cu condeiul in mana si noteaza pe un sul de pergament toate intamplarile la care a fost martor. De jur imprejur, gravura prezinta, in mod simbolic, toate aceste intamplari observate de nemuritor, incepand cu momentul zero. Normal, cartea a fost interzisa si numeroase exemplare au fost distruse. In ciuda acestor distrugeri, destule exemplare au supravietuit, putand fi regasite astazi in colectii particulare.

Grupul oamenilor in negru
Pe langa lucrarile cu subiect interzis, care au o mare valoare pentru colectionari, in prezent, exista si lucrari a caror existenta este negata total, desi acestea exista. "Valkiria Chronicum" este un astfel de exemplu. Desi a fost recunoscut faptul ca ea exista intr-o colectie particulara, cataloagele pentru colectionari care alcatuiesc liste, prin enumerarea cartilor rare de valoare, o incadreaza la mituri, la lucrari pierdute sau inexistente. In Romania, un astfel de exemplu este "Octoihul de la Liov", care a supravietuit in doua exemplare, unul aflat intr-un muzeu din Europa si celalalt intr-o colectie particulara din tara. Totusi, in cataloagele destinate colectionarilor de profil, existenta lucrarii inca nu a fost recunoscuta.
Intr-un mod subtil, cartile interzise si-au pastrat acest caracter "interzis" si in prezent. Se poate spune ca pe internet exista un anumit grad de cenzura in ceea ce priveste aceste subiecte. Chiar cartile care au fost prezentate aici sunt greu, daca nu chiar imposibil, de gasit pe internet, desi ele au fost scanate de catre colectionari, care au vrut sa le faca publice, pentru a se bucura si altii de continutul lor, continutul cartilor rare fiind foarte important si apreciat de catre colectionari. In cazul unora, pot fi gasite fragmente disparate sau cateva gravuri, dar variantele integrale scanate nu sunt de gasit si, in cazul unor carti atat de vechi, nu poate fi vorba de probleme legate de dreptul de autor.
Uneori se vorbeste despre un grup al oamenilor in negru, care nu trebuie confundati cu cei din domeniul ozenisticii. Este mai mult vorba despre un ordin care se pare ca a existat inca din cele mai vechi timpuri si a carui preocupare principala este ascunderea informatiilor care ar putea contrazice datele istorice cunoscute. De aceea, unii sustin ca istoria ar putea fi un set de minciuni care au fost stabilite prin comun acord si apoi adoptate ca adevar istoric real. Este tocmai datoria acestor oameni in negru sa se asigure ca nimic nu contravine cu acest "adevar istoric".
Pe langa acestea, ordinul negru are si datoria de a ascunde acele descoperiri care ar putea fi mult prea periculoase pentru omenire. Ei au menirea de a impiedica o evolutie prea rapida a progresului stiintific, care ar putea duce umanitatea la autodistrugere. Pe de o parte, acest ordin negru poate reprezenta un mecanism reglator, care permite pastrarea unui echilibru relativ, dar, pe de alta parte, existenta si activitatea lui contravine cu ideea de democratie si cu libera circulatie a informatiei.
Fara a mai lua in considerare acest lucru, cartile cu subiect interzis raman un subiect deschis. Mereu, intr-un loc ascuns sau uitat, pot fi gasite alte astfel de carti, pe care umanitatea considera ca le-a pierdut demult. Studiul acestora poate completa insa cunostintele actuale sau poate deschide noi directii de dezvoltare pentru stiinta moderna.

Nepo
Admin

Mesaje : 10
Data de inscriere : 11/07/2012

Vezi profilul utilizatorului http://tfof.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum